O definiție pentru guiro

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

güiro (cuv. sp. amer.), instrument popular indian din America Latină, introdus în orch. simf. în urmă cu câteva decenii. El este format dintr-o tigvă, care are o porțiune din suprafața sa niște nervuri (în relief). Cu o baghetă mică de metal (10-12 cm) se freacă nervurile, obținându-se un zgomot asemănător cu râcâiala. Echiv. engl. gourd.

Intrare: guiro
substantiv neutru (N73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guiro
  • guiroul
  • guirou‑
plural
  • guirouri
  • guirourile
genitiv-dativ singular
  • guiro
  • guiroului
plural
  • guirouri
  • guirourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)