opțiuni

O definiție pentru dușiș

Etimologice

dușiș (-șuri), s. n. – Noroc, hazard. Tc. düșüș, dișiș (Șeineanu, III, 49). Sec. XVII, înv.

Intrare: dușiș
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușiș
  • dușișul
  • dușișu‑
plural
  • dușișuri
  • dușișurile
genitiv-dativ singular
  • dușiș
  • dușișului
plural
  • dușișuri
  • dușișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)