3 definiții pentru despus
Explicative DEX
‡ DESPUS sbst. 1 Stăpînire ¶ 2 Putere [despune].
despús n., pl. urĭ (d. despun). Vechĭ. Stăpînire, putere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
despus s.n. (înv.) putere, stăpânire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: despus
despus adjectiv
| adjectiv (A4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „despus” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1