DRES, ‡ DERES, † DIRES I. adj. p. D(E)REGE ¶ ¶ C. NEDIRES. II. sbst. Faptul de a drege: ~ul ciorapilor; diresul borșului cu ouă se face așa (ȘEZ.). III. DRESURI, † DIRESURI sf. pl. 1 🍽 Diferite ingrediente, arome sau condimente ce se pun în bucate spre a le face mai gustoase: Asta-i a Românului Plăcută mîncare, Gătită cu dresuri (SEV.) ¶ 2 🍸 Aromele sau alte ingrediente ce se pun în vin, spre a-l face mai gustos, spre a-l preface: Cu vin prisne și plin de deresuri (DOS.) ¶ 3 Sulimanuri și alte unsori ce se pun pe obraz spre a ascunde sbîrciturile, petele și alte urme lăsate de pecetea vremii: pe aici n’au putut răzbate nici dresurile nici stămburile orașelor (VLAH.) ¶ 4 A face dresuri, a lua dispozițiile necesare: fata împăratului își făcu dresurile cum o învățase tatăl său (ISP.). IV. ‡ DRES, ‡ DIRES (pl. -ese) sn. Act, document, hrisov, zapis: au apucat... zapisele întru carele au fost și dresele cele de domnie a lui Vasilisc, nepotul lui Despot (LET.).

derés, adj. (reg.; înv.) Îndreptat, tăiat, curățat: „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea, 1906: 470). – Var. a lui dres (< derege, drege) (Scriban, MDA).

deres, adj. – (reg.; înv.) Îndreptat, tăiat, curățat: „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea, 1906: 470). – Var. a lui dres (< derege, drege) (Scriban, MDA).