DEHĂMA 👉 DESHĂMA.

DESHĂMA, ‼ DEHĂMA (-ham) vb. tr. A lua hamurile de pe cai, a scoate caii din hamuri: se apucară să deshame caii în tăcere (D.-ZAMF.); unul dehămă șăuășul și porni pe fugă spre poștă să caute ajutor (I.-GH.) [înhama].

dehám, a -hămá V. desham.

dehămá, v.t. A da jos hamurile. – Var. a lui deshăma.

dehăma, vb. tranz. – A da jos hamurile. – Var. a lui deshăma (< de(s) + (în)hăma, din magh. hám).