O definiție pentru cășcălire
Regionalisme / arhaisme
cășcăli, cășcălesc, vb. IV (reg.) a face ceva în grabă, de mântuială, ca un cârpaci; a cârpăci.
Intrare: cășcălire
cășcălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||