O definiție pentru călcâia
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
călcâia [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pzi: ~iez / E: călcâi] 1 vi A păși cu pași mari. 2 vi A se grăbi. 3 vt A strivi cu călcâiul.
Intrare: călcâia
| verb (V213) Surse flexiune: MDA2 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)