A CÂRLIGA cârlig tranz. pop. A face să se răstoarne; a răsturna. /Din cârlig

A SE CÂRLIGA mă cârlig intranz. pop. A se deplasa din poziția normală, căzând pe o parte sau întorcându-se cu susul în jos; a se răsturna. /Din cârlig

cârliga, v.t. (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191). – Din cârlig.

cârliga, vb. tranz. – (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191; Săcel). – Din cârlig (cf. bg. kărlik).