O definiție pentru curmată
Regionalisme / arhaisme
curmată, curmate, s.f. (reg.) vrabie.
Intrare: curmată
curmată substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||