opțiuni

3 definiții pentru cufrânge

Explicative DEX

cufrânge vt [At: ALEXICI, L. P. 205 / Pzi: ~âng / E: ml *cofrango, -ere] (Pop; în descântece) A frânge.

Etimologice

cufrînge (-g, -nt), vb. – A sparge, a face bucăți. Probabil der. internă de la frînge „a sparge”, cu același prefix ca în cofleși, copleși, comînji, cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI (1907), 309; REW 2139 și DAR, din lat. *confrango, în loc de confringo. Ipoteza nu este imposibilă; însă trebuie să observăm că termenul rom. nu este curent, și apare numai în unele formule de vrăjitorie, unde se găsesc din plin de obicei creațiile spontane.

Regionalisme / arhaisme

cufrânge, cufrâng, vb. III (înv.) a frânge.

Intrare: cufrânge
verb (VT655)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cufrânge
  • cufrângere
  • cufrânt
  • cufrântu‑
  • cufrângând
  • cufrângându‑
 singular plural
  • cufrânge
  • cufrângeți
  • cufrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cufrâng
 (să)
  • cufrâng
  • cufrângeam
  • cufrânsei
  • cufrânsesem
a II-a (tu)
  • cufrângi
 (să)
  • cufrângi
  • cufrângeai
  • cufrânseși
  • cufrânseseși
a III-a (el, ea)
  • cufrânge
 (să)
  • cufrângă
  • cufrângea
  • cufrânse
  • cufrânsese
plural I (noi)
  • cufrângem
 (să)
  • cufrângem
  • cufrângeam
  • cufrânserăm
  • cufrânseserăm
  • cufrânsesem
a II-a (voi)
  • cufrângeți
 (să)
  • cufrângeți
  • cufrângeați
  • cufrânserăți
  • cufrânseserăți
  • cufrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • cufrâng
 (să)
  • cufrângă
  • cufrângeau
  • cufrânseră
  • cufrânseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)