crấjmă, crâjme, (crâșmă), s.f. Cârciumă, birt, han: „Beau la crâjmă după masă, / Moartea mă cată p-acasă” (Papahagi, 1925: 183). – Var. a lui cârciumă.

crâjmă, crâjme, (crâșmă), s.f. – Cârciumă, birt, han: „Beau la crâjmă după masă, / Moartea mă cată p-acasă” (Papahagi, 1925: 183). – Var. a lui cârciumă (< sl. krǔčima, DEX, MDA).