2 definiții pentru cotătoare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotătoare, cotători, s.f. – (reg.) Oglindă: „La mort în casă, cotătoarele trebuie întoarse cu fața la perete” (Calendar, 1980: 91); „Să nu te uiți în cotătoare după asfințitu soarelui, că visezi urât” (Calendar, 1980: 37). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din cota „a se privi (în oglindă)” + suf. -toare.

cotătoare, -i, s.f. – Oglindă: „La mort în casă, cotătoarele trebuie întoarse cu fața la perete” (Calendar 1980: 91); „Să nu te uiți în cotătoare după asfințitu soarelui, că visezi urât” (Calendar 1980: 37). – Din cota „a se privi (în oglindă)” + -toare.

Intrare: cotătoare
cotătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotătoare
  • cotătoarea
plural
  • cotători
  • cotătorile
genitiv-dativ singular
  • cotători
  • cotătorii
plural
  • cotători
  • cotătorilor
vocativ singular
plural