cocârlátă, cocârlate, s.f. (reg.) 1. Îndoitură, cârligătură. 2. Ornament în broderie: „Ș-o cusut pă umăr tăt feli de cocârlate” (Faiciuc, 2008). – Din cocârlă „încovoietură, spirală”.

cocârlată, cocârlate, s.f. – (reg.) 1. Îndoitură, cârligătură. 2. Ornament în broderie: „Ș-o cusut pă umăr tăt feli de cocârlate” (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig”, srb. kukara „cârlig la plug”).