clanétă, clanete, s.f. (reg.) Clarinet: „Ceterile și clanetele ziceau dansuri de mergea fum” (Bilțiu, 1999: 284). – Din clarinetă (MDA).

clanetă, clanete, s.f. – (reg.; muz.) Clarinet: „Ceterile și clanetele ziceau dansuri de mergea fum” (Bilțiu, 1999: 284; Oarța de Sus). – Din clarinetă (din clarinet < germ. Klarinette) (MDA).