CHEOTOARE. CHIOTOARE sf. 1 Una din cele două ațe cu care se leagă cămașa la gît, cînd n’are nasturi ¶ 2 💒 pl. Încheieturile de la capetele bîrnelor la cele patru colțuri ale unei construcții țărănești (🖼 1099): Ieși afară și te roagă La păreți, la chiotori, Ca să-ți vie pețitori (IK.-BRS.) [lat. * clavatoria].

❍ CHEPTOARE sf. Băn. = CHEOTOARE.

❍ CHETOARE = CHEOTOARE.

CHEUTOARE = CHEOTOARE.