opțiuni

4 definiții pentru ceplac

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceplac sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 154/31 / Pl: ~aci / E: tc çyplak] (Tcm) Nevoiaș.

CEPLAC s. m. (Mold.) Om sărac, golan. Iară pe Elagasi ... și cu alt ceplac l-au trimes să năzuiască la cîșla hănească. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. çıplak. Cf. neputincios (1), niștotos, pehnit, suruman (1).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceplac (-că), adj. – Sărac, mizer. Tc. çiplak (Șeineanu, II, 35). Înv., sec. XVIII.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceplac, ceplaci, s.m. (înv.) golan, nevoiaș.

Intrare: ceplac
ceplac adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceplac
  • ceplacul
  • ceplacu‑
  • ceplacă
  • ceplaca
plural
  • ceplaci
  • ceplacii
  • ceplace
  • ceplacele
genitiv-dativ singular
  • ceplac
  • ceplacului
  • ceplace
  • ceplacei
plural
  • ceplaci
  • ceplacilor
  • ceplace
  • ceplacelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)