casac sn [At: H XII, 261 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Haină bărbătească nedefinită mai îndeaproape Cf cazacă.

casac Un corespondent din Constanța, Dumitru G. Georgescu, îmi scrie că nu a găsit în dicționar cuvântul casac „haină lungă de postav (bătut la dimie), fără mîneci, pe care o purtau bătrînii, în zile de sărbătoare mai cu seamă”. DA îl are, de la Hasdeu, cu definiția „haină bărbătească nedefinită”, iar ca explicație se adaugă: „Poate că e ortografiat greșit în loc de cazac, cf. cazacă”. Constatăm acum că nu e nici o greșeală.

casac, casace, s.n. (înv.) haină bărbătească.