opțiuni

11 definiții pentru caragea

din care

Explicative DEX

caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus). corectat(ă)

carugea sf vz caragea

cărăgea ain vz caragea corectat(ă)

cărânjea sf vz caragea

căronjea[1] sf vz caragea modificată

  1. cărujea → căronjea, conform ordinii alfabetice, definiției principale, dublării variantei cărujea și lipsei variantei căronjea din dicționar. — Ladislau Strifler

cărugea sf vz caragea

cărujea sf vz caragea

cărugeà f. Tr. Bot. văzdoagă: frunză verde cărugele POP. [Origină necunoscută].

Regionalisme / arhaisme

caragea (cărăgea), carageale (cărăgele), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.

cărânjea s.f. (reg.) garofiță de grădină.

cărugea, cărugele, s.f. (reg.) garoafă, văzdoagă.

Intrare: caragea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caragea
  • carageaua
plural
  • carageale
  • caragealele
genitiv-dativ singular
  • carageale
  • caragealei
plural
  • carageale
  • caragealelor
vocativ singular —
plural —
cărăgea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăgea
  • cărăgeaua
plural
  • cărăgele
  • cărăgelele
genitiv-dativ singular
  • cărăgele
  • cărăgelei
plural
  • cărăgele
  • cărăgelelor
vocativ singular —
plural —
cărânjea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărujea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carugea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărugea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Exemple de pronunție a termenului „caragea” (40 clipuri)