O definiție pentru calacatar
Regionalisme / arhaisme
calacatar, calacatari, s.m. (reg., mai ales la pl.) încălțăminte grea, bocanci, galenți, calevri, taramptici.
Intrare: calacatar
calacatar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)