O definiție pentru bărangire
Regionalisme / arhaisme
bărangi, vb. IV (reg.) a striga, a urla
Intrare: bărangire
bărangire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||