4 definiții pentru bălătruc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălătruc sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~uce / E: nct] (Reg) 1-2 Bucată de fier sau de piatră cu care se zdrobește bulgărele de sare. 3 (Fig) Copil mic și gras. 4 Sticlă (de băut) de formă triunghiulară.
❍BĂLĂTRUC sbst. Trans. Piatră rotundă cu care se sdrobește sarea pe masă sau în piuă (VIC.) (ȘEZ.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bălătruc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bălătruc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălătruc
bălătruc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)