O definiție pentru băbăcuț
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
băbăcuț, băbăcuți, s.m. (înv. și reg.) tătic
Intrare: băbăcuț
băbăcuț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)