2 definiții pentru bâlgui
Explicative DEX
bâlgui1 vr [At: BOCEANU, GL. / Pzi: bâigui și -esc / E: nct] (Reg) A se lăcomi.
❍BÎLGUI (-uesc) vb. refl. Olten. A se lăcomi, a pofti: s’a bîlguit la avere [comp. srb. blagovati].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: bâlgui
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)