10 definiții pentru brehnace

Explicative DEX

brehnace sf [At: BIBLIA (1688), 369, 2 / V: ~hana ~, -hăn~, ~naie, ~nice / E: cf brehni] (Bot; reg) Uliu.

BREHNACE sf. 🐦 Specie de uliu.

brehnáce f., pl. ăcĭ (d. brehnesc). Un fel de ulĭ. – În Bz. -ácă, pl. -ace și ăcĭ. În biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Și -íce.

brehanace sf vz brehnace

brehănace sf vz brehnace

brehănaie[1] sf vz brehnace

  1. Varianta indicată la intrarea principală este brehnaie. — gall

brehnice sf vz brehnace

Arhaisme și regionalisme

BREHNACE s. f. (Mold.) Specie de uliu. A: Brehnacea de sus iepurile supt stîncă vîrît … pîndea. CANTEMIR, IST. Aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor. CANTEMIR, IST. // B: S-au rînduit spre hrana brehnacelor. BIBLIA (1688). Variante: brehnice (CANTEMIR, IST.) Etimologie necunoscută.

brehnace s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.

BREHNICE s. f. v. brehnace.

Intrare: brehnace
brehnace1 (pl. -ace) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehnace
  • brehnacea
plural
  • brehnace
  • brehnacele
genitiv-dativ singular
  • brehnace
  • brehnacei
plural
  • brehnace
  • brehnacelor
vocativ singular
plural
brehnace2 (pl. -ăci) substantiv feminin
substantiv feminin (F123)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehnace
  • brehnacea
plural
  • brehnăci
  • brehnăcile
genitiv-dativ singular
  • brehnăci
  • brehnăcii
plural
  • brehnăci
  • brehnăcilor
vocativ singular
plural
brehanace substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehanace
  • brehanacea
plural
  • brehanace
  • brehanacele
genitiv-dativ singular
  • brehanace
  • brehanacei
plural
  • brehanace
  • brehanacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehnaie
  • brehnaia
plural
  • brehnaie
  • brehnaiele
genitiv-dativ singular
  • brehnaie
  • brehnaiei
plural
  • brehnaie
  • brehnaielor
vocativ singular
plural
brehănace substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehănace
  • brehănacea
plural
  • brehănace
  • brehănacele
genitiv-dativ singular
  • brehănace
  • brehănacei
plural
  • brehănace
  • brehănacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehnice
  • brehnicea
plural
  • brehnice
  • brehnicele
genitiv-dativ singular
  • brehnice
  • brehnicei
plural
  • brehnice
  • brehnicelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brehnace, brehnacesubstantiv feminin

etimologie:
  • cf. brehni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.