barabáftă s.f. (nav.; înv.) Corabie de război. • pl -e. și brandváhtă s.f./<germ. Brandwacht, rus. барабафта.

barabáftă f., pl. e (rus. brandváhta, d. germ. brandwacht, staționar, corabie de pază, ca barabulă d. Brandenburg. V. brandvahtă, brandenburg, bandraburcă și vagmistru. Cp. cu patașcă). Dun. de jos. Corabie de războĭ: la 1877, Româniĭ au torpilat barabafta turcească din canalu Măcinuluĭ.

brandvahtă s.f. v. barabaftă.

brandváhtă f. pl. e (rus. brandvțahta, d. germ. brandwacht și brandwache = wachtschiff, staționar, corabie de pază, barabaftă. V. barabaftă). Sec. 19. Corp de poliție fluvială înființat în 1835 la Galațĭ, compus din 25 de oamenĭ îmbarcațĭ pe staționaru (barabafta) Emma, care a fost vîndut la 1847 și înlocuit cu treĭ șalupe canoniere.

barabaftă (-te), s. f. – Canonieră. – Var. brandvahtă. Germ. Brandwacht, prin intermediul rus. brandvachta (Scriban).

barabaftă, barabaftă s. f. (av.) avion AN-24

barabaftă s.f. (înv.) corabie de război