bulătău sn [At: ȘEZ. I, 177 / V: bo~, bolot~, bolotugă^[1] / Pl: ? / E: rs болото] (Reg) Iaz noroios și plin de broaște Si: baltă.

bulătău s.n. (reg.) Iaz mocirlos, cu broaște multe; băltoacă. • pl. -ăie. /<rus., ucr. болото „mlaștină, nămol”; cf. baltă, băltău.

bolătău sn vz bulătău

bolotău sn vz bulătău

BOLĂTĂU = BULĂTĂU.

bolătău și bolotău n., pl ăĭe (rus. boloto, baltă). Mold. Băltoagă.

bolotăŭ V. bolătăŭ.

bulătău (-taie), s. n. – Baltă, mlaștină. Rus., rut. boloto (DAR). În Mold.

bulătău s.n. (reg.) heleșteu, iaz.

bolotău, bolotăuri, (bolotă, bolostău), s.n. (reg.) 1. Iaz noroios, mlaștină, baltă: „Ne-am dus să facem noi drum în pădure... pădure sălbatică. Am îmburdat lemnu dint-o lature, dint-alta, le-am pus unu lângă altu (...) ș-așă s-o făcut drum... că altfel îi strașnice bolote” (Grai. rom., 2000). 2. Ochi de apă, baltă, lac: „Și pă fată o mânat / Tăt la tău, la bolostău, / Să scoată inu din tău” (Bilțiu, 1990: 178). ■ (top.) Bolotău, teren mlăștinos în Libotin (Vișovan, 2008). – Din rus. boloto „baltă” (MDA).

bolotău, bolotăuri, (bolotă, bolostău), s.n. – (reg.) 1. Iaz noroios, mlaștină, baltă: „Ne-am dus să facem noi drum în pădure... pădure sălbatică, am îmburdat lemnu dint-o lature, dint-alta, le-am pus unu lângă altu (...) ș-așă s-o făcut drum... că altfel îi strașnice bolote” (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). 2. Ochi de apă, baltă, lac: „Și pă fată o mânat / Tăt la tău, la bolostău, / Să scoată inu din tău” (Bilțiu, 1990: 178). ♦ (top.) Bolotău, teren mlăștinos în Libotin (Lăpuș) (Vișovan, 2008). – Din rus. boloto „baltă” (Scriban, MDA).