bobeică¹ sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ici / E: bobă + -eică] (Trs; rar) Babă.

bobeică² sf [At: ȘEZ. II, 150 / V: (3) -bai- / Pl: ~ici / E: nct] 1 (Mol) Fund de vale adâncă sub o bâtcă. 2 (Buc) Munte. 3 (Mar; îf -bai-) Loc ridicat, cu un platou în vârf.

bobéĭcă f., pl. ĭ (cp. cu bobă). Est. Runc, pisc păduros izolat (Nume de piscurĭ în Buc.). La Acad. „un fund de vale adîncă supt o bîtcă”, la Cdr. „vale adîncă la poalele unuĭ deal”.

bobeică, s.f. (reg.) babă, băbătie.

bobeică, s.f. (reg.) Vârf ascuțit. ■ Termen semnalat doar în satele din estul Maram. Istoric; specific în Bucovina și Moldova de Nord (Loșonți, 2000: 30; v. și Glosar, 1928). ■ (top.) Bobeica, „deal rotunjit, pă care îs case” (Mihali, 2015: 60). ■ (onom.) Bobeică, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA).