BOATĂ¹ (pl. -te) sf. Olten. Băn. Trans. 1 Bîtă, ciomag ¶ 2 Lovitură dată cu bîta: cincizeci de boate preste bucile altora, ce e aceia? (ȚICH.).

BOATĂ² (pl. -te) sf. Olten. – BOTĂ.

❍BOTĂ², BOATĂ (pl. -te) sf. Mold. Tr.-Carp. Bîtă: făcîndu-și o botă bună, au pornit cu ea prin lume (SB.); luă iară oile sub boată și haida cu ele la pășune (CĂT.); proverb: nu da bota în mîna prostului (ZNN.) [ung. bot].