2 definiții pentru bilț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bilț și zbilț, ghilț și zghilț n., pl. urĭ (cp. cu ung. bélc, sîmbure). Rar. Laț de prins animale (păsărĭ, cînĭ): îșĭ vîrî grumaziĭ în ghilț și se spînzură (Agrb. Înt. 134). – Și belț (Trans. vest).
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BILȚ, bilțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: bilț
bilț substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)