7 definiții pentru beilicciu
Explicative DEX
beilicciu sm [At: IORGA, B. R. 357 / V: ~iciu, beglicgiu, begligiu / Pl: ~ii / E: tc beylikgy] (Trm) Funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române.
‡BEILICCIU sm. 🔎 Cel însărcinat cu strîngerea oieritului pentru aprovizionarea Porții [tc. beylikči].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
beĭlicciú m. (turc. beĭlikči). Vechĭ. Agent care strîngea beĭlicu. V. oĭerit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beglicgiu sm vz beilicciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
begligiu sm vz beilicciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beiliciu sm vz beilicciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
beilicciu, beiliccii, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: beilicciu
beilicciu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
begligiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
beglicgiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
beiliciu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beilicciu, beilicciisubstantiv masculin
- 1. Funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române. MDA2 CADE
etimologie:
- beylikgy MDA2 CADE
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.