4 definiții pentru beg
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beg2 a [At: ENC. VET. 149 / Pl: begi[1] / E: nct] (D. cal) Care a depășit opt ani fără a pierde mișuna. corectat(ă)
- begi → begi, fiind monosilabbic — Ladislau Strifler
BEG 👉 BEIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
beg (turc. beg, bet, bei). Trans. sud. Pietricică de jucat aruncînd-o în sus și prinzînd-o la jocu numit în Mold. Munt. „opinca”: a juca la begĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEIU sm. 1 Titlu dat de Turci guvernatorului unei provincii sau unui oraș ¶ 2 🔎 ‡Titlu dat de Turci Domnilor Munteniei sau Moldovei ¶ 3 🎲 În jocul cu arșice, partea arșicului cînd stă ridicata cu partea scobită în sus, în opozițiune cu siciu (👉 🖼 229) ¶ 4 🎲 În jocul de nuci, nuca aleasă ca cea mai grea spre a arunca cu ea în celelalte nuci puse jos; se mai numește și BEG (L.-M.) [tc. bey, beg].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni