dexonline

becisnici vr [At: MINEIUL (1776), 40²/l / Pzi: ~icesc / E: becisnic] 1 A deveni becisnic. 2 A se numi pe sine becisnic.

becisnicésc (mă) v. refl. Devin becisnic. – Și bi-.

Intrare: becisnici

verb (V406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) becisnici	becisnicire	becisnicit becisnicitu‑	becisnicind becisnicindu‑	singular	plural
		(a) becisnici	becisnicire	becisnicit becisnicitu‑	becisnicind becisnicindu‑	becisnicește	becisniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	becisnicesc	(să) becisnicesc	becisniceam	becisnicii	becisnicisem
	a II-a (tu)	becisnicești	(să) becisnicești	becisniceai	becisniciși	becisniciseși
	a III-a (el, ea)	becisnicește	(să) becisnicească	becisnicea	becisnici	becisnicise
plural	I (noi)	becisnicim	(să) becisnicim	becisniceam	becisnicirăm	becisniciserăm becisnicisem
	a II-a (voi)	becisniciți	(să) becisniciți	becisniceați	becisnicirăți	becisniciserăți becisniciseți
	a III-a (ei, ele)	becisnicesc	(să) becisnicească	becisniceau	becisniciră	becisniciseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.