2 definiții pentru beagle
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beagle [’bigəl] s.m. (zool.) Cîine de vînătoare, de rasă englezească, mic, robust, cu urechile lungi, plate și cu mirosul foarte fin. • /<engl. beagle.
BEAGLE [BIGL] s. m. câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate. (< engl. beagle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: beagle
beagle substantiv masculin
| substantiv masculin (M53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beagle, beaglisubstantiv masculin
- 1. Câine de vânătoare de rasă engleză, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate. MDN '00
etimologie:
- beagle MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.