3 definiții pentru bandon

Explicative DEX

bandon1 sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: rs бандол, pn bandon] (Înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă.

*bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).

Regionalisme / arhaisme

bandon, bandoane, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.

Intrare: bandon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandon
  • bandonul
  • bandonu‑
plural
  • bandoane
  • bandoanele
genitiv-dativ singular
  • bandon
  • bandonului
plural
  • bandoane
  • bandoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandon, bandoanesubstantiv neutru

  • 1. învechit Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.