3 definiții pentru bandon

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandon1 sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: rs бандол, pn bandon] (Înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă.

*bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bandon, bandoane, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.

Intrare: bandon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandon
  • bandonul
  • bandonu‑
plural
  • bandoane
  • bandoanele
genitiv-dativ singular
  • bandon
  • bandonului
plural
  • bandoane
  • bandoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)