3 definiții pentru bandon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bandon1 sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: rs бандол, pn bandon] (Înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă.
*bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bandon, bandoane, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bandon
bandon substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)