O definiție pentru badge
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+badge (engl.) [pron. beğ] s. n., pl. badge-uri [pron. beğuri]
Intrare: badge
badge substantiv neutru
- pronunție: beğ
| substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||