2 definiții pentru babcă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
babcă1 sf [At: DA ms / Pl: ~bce și băbci / E: ucr, rs, pn бaбaica] (Agr; Buc) Mică nicovală, bătută într-un țăruș de lemn înfipt în pământ, pe care cosașii își bat coasa Cf: batcă1, bătălâie.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
babcă (-ăbci), s. f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influența vb. a bate.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: babcă
babcă substantiv feminin
| substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||