O definiție pentru autoparodia

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

a se autoparodia vb., ind. prez. 1 sg. autoparodiez, 3 sg. și pl. autoparodiază, 1 pl. autoparodiem; conj. prez. 3 sg. și pl. autoparodieze; ger. autoparodiind

Intrare: autoparodia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoparodia
  • autoparodiere
  • autoparodiat
  • autoparodiatu‑
  • autoparodiind
  • autoparodiindu‑
singular plural
  • autoparodia
  • autoparodiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoparodiez
(să)
  • autoparodiez
  • autoparodiam
  • autoparodiai
  • autoparodiasem
a II-a (tu)
  • autoparodiezi
(să)
  • autoparodiezi
  • autoparodiai
  • autoparodiași
  • autoparodiaseși
a III-a (el, ea)
  • autoparodia
(să)
  • autoparodieze
  • autoparodia
  • autoparodie
  • autoparodiase
plural I (noi)
  • autoparodiem
(să)
  • autoparodiem
  • autoparodiam
  • autoparodiarăm
  • autoparodiaserăm
  • autoparodiasem
a II-a (voi)
  • autoparodiați
(să)
  • autoparodiați
  • autoparodiați
  • autoparodiarăți
  • autoparodiaserăți
  • autoparodiaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoparodia
(să)
  • autoparodieze
  • autoparodiau
  • autoparodia
  • autoparodiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)