2 definiții pentru autoimpune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autoimpune vr [At: DA ms / P: a-u-to-im~ / Pzi: ~pun / E: auto1- + impune] 1 A-și fixa singur o contribuție bănească. 2 A-și calcula singur un impozit, potrivit legii.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a autoimpune vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autoimpun; conj. prez. 3 sg. și pl. autoimpună; ger. autoimpunând
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: autoimpune
| verb (V637) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)