O definiție pentru apodosis
Enciclopedice
apodosis subst. (Înv.) Încăpere mică în absidiola sudică a unei biserici sau firidă în peretele sudic al altarului, destinată păstrării veșmintelor preoțești; diaconic(on), veșmântar, veșmântărie. – Din gr. apodosis.
Intrare: apodosis
apodosis substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)