O definiție pentru antepronunța
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+antepronunța (a se ~) (desp. -pro-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă antepronunț, 3 se antepronunță; conj. prez. 1 sg. să mă antepronunț, 3 să se antepronunțe; imper. 2 sg. afirm. antepronunță-te; ger. antepronunțându-mă
Intrare: antepronunța
- silabație: an-te-pro-nun-ța
| verb (V1) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)