2 definiții pentru ajunător (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ajunător, ~oare smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 467 / Pl: ~i, ~oare / E: ajuna + -tor] 1-4 (Persoană) care ajunează (1-2).
‡AJUNĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care ajună.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: ajunător (adj.)
ajunător1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ajunător, ajunătoareadjectiv ajunătoare, ajunătoaresubstantiv feminin ajunător, ajunătorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care ajunează. MDA2
etimologie:
- ajuna + -tor. MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.