Iudèa f. 1. numele antic al întregei Palestina; 2. partea de S.-V. unde se află Ierusalimul (Iudeu).

Iudeea, parte a Palestinei, dintre Marea Moartă și Mediterana. După captivitatea babiloneană, numele a fost dat regiunii corespunzătoare a regatului lui Iuda (c. 587 î. Hr.).

IUDEEA, stat antic constituit în S Palestinei (c. 931 î. Hr.), în urma descompunerii statului iudeo-israelian. În 587 î. Hr. a fost ocupat de babilonieni.