Doroteea Dacă prenumele fem. Dorotéea pare mult mai frecvent astăzi decît masc. Doroteí, cu totul alta era situația în vechea Grecie, unde Dorótheos, atestat prima oară în Hellenika lui Xenofon (c. 430-355 î.e.n.), avea o frecvență cu mult mai mare decît corespondentul fem. Dorothea (atestat numai de două ori în izvoarele mai vechi). La origine, un compus din elementele dóron „dar” și theós „dumnezeu”, Dorótheos se încadrează în seria numelor teoforice alături de un nume frecvent în onomastica românească → Tudor, format din aceleași elemente așezate în ordine inversă (Theodoros). Cele două cuvinte care intră în compoziția lui Dorotei sau Tudor erau foarte frecvente în vechea onomastică grecească, doron apare în combinație fie cu numele divinității în general (→ Diodor), fie cu numele diferiților zei venerați în perioada politeismului (Apollodoros, Artemidoros, Isidoros etc.), iar theos poate fi întîlnit și în cîteva antroponime binecunoscute la noi: Theokritos (Teocrit), poet alexandrin din sec. 3 î.e.n., autorul Idilelor, Theophilos, → Teofil, Theochares (Teoharie) etc. Cu siguranță că semnificația lui Dorotheos, Dorothea a contribuit la popularizarea numelor printre primii creștini de limbă greacă; purtate de cîțiva martiri sanctificați de biserică (o fecioară din Cezareea martirizată în timpul împăratului Dioclețian, un episcop din Tars persecutat de Iulian Apostatul, împărat care a încercat reintroducerea păgînismului etc.), cele două nume pătrund în onomasticonul creștin și se răspîndesc în Europa. Prin intermediar slav Dorotei și Doroteea pătrund și în onomastica noastră; deși în documentele Țării Românești forma masc. apare încă din anul 1440 (toate cele patru persoane cu acest nume care sînt atestate pînă la 1500 făceau parte din mediul ecleziastic), numele în discuție nu s-au bucurat de popularitate la noi, frecvența lor fiind foarte redusă. Formele Dorofte și Doroftia, atestate în sec. 17 în Moldova, sînt probabil datorate influenței neogrecești. În epoca modernă Doroteea, scris și Dorotea, a fost reluat pe cale cultă din Occident, astfel explicîndu-se frecvența mai mare a formei feminine (Dorotei este astăzi o raritate la noi). Hipoc. Dora și Tea pot proveni și din alte nume formate cu aceleași elemente (de ex. Teodora, Filofteia etc.). ☐ Engl. Dorothea, Dorothy (cu hipoc. frecvente Dolly și Doris), fr. Dorothée, germ. Dorothea (cu hipoc. Dora), it., sp. Doroteo, Dorotea, magh. Dorottya (cu hipoc. Dora, Dorina, Dorisz), bg. Dorotei, Doroteia, rus. Dorofei, Dorofeia etc. ☐ La Dorotea de Lope de Vega.