O definiție pentru Bighorn
Enciclopedice
BIGHORN [bighɔrn], culme muntoasă granitică în V S.U.A. (Wyoming și Montana), în M-ții Stîncoși. Lungime: 193 km; lățime: 40-80 km; alt. max.: 4.015 m (Cloud Peak). Păduri de conifere. Vegetație de stepă alpină. Mici ghețari. Turism.
Intrare: Bighorn
Bighorn substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)