Asanești m. pl. dinastie româno-bulgari, întemeiată în 1186, de frații Petru și Asan, Români de neam, cari la 1158 se răsculară asupra Bizantinilor, îi învinseră și formară împreună cu Bulgarii imperiul româno-bulgar, care dură până la 1393. Această dinastie numără șapte Domni: ASAN I, fundatorul ei (1186-1196); PETRU, fratele celui precedent (1196-1197); IOANIȚIU, numit și CALOIAN, fratele lor mai tânăr, se luptă victorios cu Bizantinii și cu Frâncii (1197-1207); BORILĂ, numit și Florilă, nepot de soră al lui Ioanițiu (1207-1218); IOAN ASAN II, fiul lui Asan I, făcu întinse cuceriri (1218-1241); IOAN CăLIMAN-ASAN (1241-1246), și IOAN MIHAIL ASAN (1246-1257), sub cari imperiul decăzu. V. Ioanițiu.

ASĂNEȘTI, dinastie de origine românească care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), întemeiată de Asan I, în urma răscoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sînt numai descendenți în linie bărbătească ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii săi Căliman I (1241-1246) și Mihail II (1246-1256) și sebastocratorul Alexandru, cu fiul său Căliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins și asupra fraților lui Asan I, Petru (1186-1191 și 1196-1197) și Ioniță (1197-1207) și a nepotului său de soră, Borilă (1207-1218), a unor urmași ai acestora, precum și asupra unor bărbați intrați in familie prin căsătorii. Mai importanți: Petru (Calopetru), Ioniță (Caloian) și Ioan A. II.