O definiție pentru țârlăire

Explicative DEX

ȚÂRLĂI vb. IV v. țârlâi.

Intrare: țârlăire
țârlăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlăire
  • țârlăirea
plural
  • țârlăiri
  • țârlăirile
genitiv-dativ singular
  • țârlăiri
  • țârlăirii
plural
  • țârlăiri
  • țârlăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârlâi, țârlâiverb

  • 1. rar (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: scârțâi
    • format_quote Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. DLRLC
    • format_quote A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. DLRLC
    • format_quote Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. DLRLC
    • format_quote Cît îi ziulica de mare, tot țîrliește. (ALECS.) CADE
    • format_quote Cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țirliiau nervos. (EMIN.) CADE
  • 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). MDA2
  • chat_bubble regional expresie A-i țârlâi (cuiva) urechea = a-i țiui (cuiva) urechea. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.