ȚURȚUR(E) sm. Apa înghețată care atîrnă ca niște bețișoare ascuțite de la streașina casei (🖼 5150): cît de lungi sînt țurțurii de ghiață de la streașina casei... așa de înaltă va fi cînepa în vara viitoare (GOR.); ciucuri mari de piatră, atîrnați de tavan ca niște țurțuri de ghiață (VLAH.); mustățile și bărbile tuturor erau pline de țurțuri și de promoroacă (SAD.); a intrat în mine, ca un țurțure de ghiață, pîna la jumătatea șirei spinării (DEM.).