O definiție pentru țimpor
Etimologice
țimpor s. n. – Pucioasă, sulf. Mag. sumpor (Candrea). – În Trans. și Olt.[1]
Intrare: țimpor
țimpor substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)