3 definiții pentru țimp

Explicative DEX

❍ȚIMP, ȚÎMP sbst. Băn. 🫀 Partea piciorului de la genunchiu în sus [ung. comb].

❍ȚÎMP 👉 ȚIMP.

Etimologice

țimp (-pi), s. m. – (Banat) Coapsă. – Var. țîmp. Mag. comb (Candrea).

Intrare: țimp
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimp
  • țimpul
  • țimpu‑
plural
  • țimpi
  • țimpii
genitiv-dativ singular
  • țimp
  • țimpului
plural
  • țimpi
  • țimpilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)