ȚIMBALE, ‡ȚÎMBALE sf. pl. 🎼 = CIMBALE: David și tot Israilul jucînd înaintea lui Dumnezeu... cu copuze și cu alăute și cu tîmpene și cu țimbale și cu trîmbițe (BIBL.); muzica pornește c’o izbucnire de țimbale și de clarinete care sgudue ferestrele (VLAH.) [pol. cymbal < lat. cymbalum].

* CIMBALE, * ȚIMBALE sf. pl. 🎼 Instrument de muzică alcătuit din două talere de aramă care se lovesc unul de altul, talgere, geamparale (🖼 1163): cîntăreți cu flautul... cu cimbalele, cu diblele și cu surlele (ODOB.) [fr.].